luni, 6 septembrie 2010

IS SELF-ACTUALIZATION A BASIC NEED

IS SELF-ACTUALIZATION A BASIC NEED?
"There are many questions. The first: IS SELF-ACTUALIZATION A BASIC NEED OF MAN? First,try to understand what is meant by self-actualization. A. H. Maslow has used this term ”selfactualization.”Man is born as potentiality. He is not really actual – just potential. Man is born as a possibility, not as an actuality. He may become something; he may attain actualization of his potentiality or he may not attain. The opportunity may be used or it may not be used. And nature is not forcing you to become actual. You are free. You can choose to become actual; you can choose
not to do anything about it. Man is born as a seed. Thus, no man is born fulfilled – just with the possibility of fulfillment. If that is the case – and that is the case – then self-actualization becomes a basic need. Because unless you are fulfilled, unless you become what you can be or what you are meant to be, unless
your destiny is fulfilled, unless you actually attain, unless your seed becomes a fulfilled tree, you will feel that you are missing something. And everyone is feeling, that he is missing something. That feeling of missing is really because of this, that you are not yet actual.It is not really that you are missing riches or position, prestige or power. Even if you get whatsoever you demand – riches, power, prestige, anything – you will feel this constant sense of something
missing within you, because this something missing is not related with anything outward. It is related with your inner growth. Unless you become fulfilled, unless you come to a realization, a flowering, unless you come to an inner satisfaction in which you feel, ”Now this is what I was meant to be,” this
sense of something missing will be felt. And you cannot destroy this feeling of something missing by anything else.So self-actualization means a person has become what he was to become. He was born as a seedand now he has flowered. He has come to the complete growth, an inner growth, to the inner end.The moment you feel that all your potentialities have become actual, you will feel the peak of life, of
love, of existence itself.Abraham Maslow, who has used this term ”self- ctualization,” has also coined another term: ”peak experience.” When one attains to oneself, he reaches a peak – a peak of bliss. Then there is no hankering after anything. He is totally content with himself. Now nothing is lacking; there is no desire, no demand, no movement. Whatsoever he is, he is totally content with himself. Self-actualization becomes a peak experience, and only a self-actualized person can attain peak experiences. Then whatsoever he touches, whatsoever he is doing or not doing – even just existing – is a peak experience for him; just to be is blissful. Then bliss is not concerned with anything outside, it is just a by-product of the inner growth. A buddha is a self-actualized person. That is why we picture Buddha, Mahavir and others – why we have made sculptures, pictures, depictions of them – sitting on a fully blossomed lotus. That fully blossomed lotus is the peak of flowering inside. Inside they have flowered and have become fully blossomed. That inner flowering gives a radiance, a constant showering of bliss from them.
All those who come even within their shadows, all those who come near them feel a silent milieu around them.
There is an interesting story about Mahavir. It is a myth, but myths are beautiful and they say much which cannot be said otherwise. It is reported that when Mahavir would move, all around him, in an area of about twenty-four miles, all the flowers would bloom. Even if it was not the season for the flowers, they would bloom. This is simply a poetic expression, but even if one was not selfactualized, if one were to come in contact with Mahavir his flowering would become infectious, and one would feel an inner flowering in oneself also. Even if it was not the right season for a person, even if he was not ready, he would reflect, he would feel an echo. If Mahavir was near someone, that person would feel an echo within himself, and he would have a glimpse of what he could be.
Self-actualization is the basic need. And when I say basic, I mean that if all your needs are fulfilled, all except self-realization, self-actualization, you will feel unfulfilled. In fact, if self-actualization happens and nothing else is fulfilled, still you will feel a deep, total fulfillment. That is why Buddha was a beggar, but yet an emperor. Buddha came to Kashi when he became enlightened. The king of Kashi came to see him and he asked, ”I do not see that you have anything, you are just a beggar, yet I feel myself a beggar in comparison to you. You do not have anything, but the way you walk, the way you look, the way you laugh makes it seem as if the whole world is your kingdom. And you have nothing visible – nothing! So where is the secret of your power? You look like an emperor.” Really, no emperor has
ever looked like that – as if the whole world belongs to him. ”You are the king, but where is your power, the source?” So Buddha said, ”It is in me. My power, my source of power, whatsoever you feel around me is really within me. I do not have anything except myself, but it is enough. I am fulfilled; now I do not desire anything. I have become desireless.”Really, a self-actualized person will become desireless. Remember this. Ordinarily we say that if you become desireless, you will know yourself. The contrary is more true: if you know yourself, you will become desireless. And the emphasis of tantra is not on being desireless, but on becomingself-actualized. Then desirelessness follows." OSHO

vineri, 18 decembrie 2009

Refugieri trecute in proza


Ii intoarse spatele si pasind intr-o maniera mai mult hotarita decit furioasa, il parasi.
Nu-i spuse ”La revedere” nu-i spuse nici ”Adio”, doar pleca, lasind dira de parfum sa-i anihileze pina si simtul olfactiv, ca un venin spiritual. Figura ei se indeparta intermitent, lasindu-l pe Sandu intr-o imobilitate chinuitoare.Tinarul uita de sine si doar o presiune groaznica ii apasa pieptul. Nu, nu avuse probleme cardiace anterior, insa acum osul stern metamorfizat intr-o presa hidraulica il sufoca incet, iar locul dintre plamini i se zbatea convulsiv. Ramase in suspendarea propriei constiinte mult timp...poate un miut, dar poate si o intreaga vesnicie. Avea impresia ca din tot ”coctail-ul” consistentei daruite de Creator ii ramase doar lutul si orice miscare il va risipi in bataia vintului.
Dar vintul rece de noiembrie il readuse in simtiri si Sandu porni neicrezator, mai mult intuitiv spre casa. Aruncat in infernul propriilor ginduri facea miscarile masinal. Ajuns acasa, cu chipul sters, ii dadu binete mamei sale ce trebaluia in bucatarie si se prabusi in patul din odaia sa. Nu avuse insomnie si nici de ginduri nu fu torurat mai mult de un minut.Adormi. Cind deschise ochii bezna se instalase deja in atmosfera camerei. Din fereastra ceva lumina vag, fiind de ajuns doar sa defineasca contururile obiectelor din camera, totul fiind insa negru. Negru era si el.Isi privi miinile, trupul, totul era negru si in zadar incerca sa gaseasca vreo pata trandafirie caracteristica vietii.Sari din pat si instinctiv parasi odaia, indreptindu-se spre balcon unde stia ca mama punea hainele sa se usuce.Avu noroc, culmile erau goale.Mama nu spalase aseara. Dezlega o funie si-i facu un lat ce-i iesi de minue. ”Sa fi fost vre-un marinar in una din vietile anterioare?”. Surise la acesta idee, si isi continua munca.Facea totul atit de firesc, negindit, de parca izvora din interior, dintr-o constiinta cel domina tiranic. Isi aduse aminte ca citise sau auzise undeva ca funia e mai suportabila la o usoara prelucrare cu sapun. In miscari ii dainuia un calm neobisnuit ce-i reda un aer de hotarire.Lua din baie sapunul si mirosul de liliac il facu sa tresara usor... Cu siguranta acest miros il lega de ceva indescriptibil, de ceva frumos...dar...dar gindul pieri, o amnezie ciudata facu ideea sa cedeze, Sandu reluindu-si migalos activitatea. Trecu de citeva ori sapunul peste latul funiei pe care apoi il imbraca peste cap.”Ce frumos miroase funia asta a liliac”, gindi Sandu.”Sa fie oare de la hainele spalate de mama?...”Lega capatul funiie de calorifer si brusc simti cum il invalue o caldura insuportabila.”Iarasi astia de la termocentrala ne dau prea multe kilocalorii” rabufni in sine, largind latul de parca caldura ar fi venit prin funie tocmai di inima termocentralei. Deschise fereastra si suflul noptii il alinta cu efirul negru.Perdeaua alba fremata, incercind sa-i faca anevoioasa urcarea pe pervaz.O smulse violent, nu intra in decor si albul iamculat ii porvoca dezgust. Admira calm sirul felinarelor ce serpuiau pe marginea drumului la vreo 30 metri sub ferestra. Inspira adinc raceala noptii... cu miros de.. liliac...Si in minte ii aparu spatele unei femei ce se indeparta incet.Oare cine-o fi...?Mai adulmeca inca o data floarea de mai si inchizind ochii plonja in efirul negru.Senzatia zborului ii placu si se lasa in bratele gravitatiei.Intr-o clipa insa funia ii curma violent avintul, lasind un corp negru balabanindu-se cam la 27 metri deasupra felinarelor ce serpuiau pina departe...
Sandu realiza ca se sufoca.Se trezi si isi dadu seama ca in somn isi baga fata in perna ce-i taia acum raspiratia. Transpiratia siiroind ii brazda spatele si abia de isi mai putea controla rasuflarea ce a luat-o razna. Era infierbintat, iar corpul parea incandescent, gata sa ia foc.Isi duse masinal mina la piept si incremeni. Spatiul dintre plamini, osul stern, presa hidraulica era de gheata, era rece, era zero absolut...
Si unde putea sa declare sarmanul ca i s-a sinucis sufletul???

marți, 8 septembrie 2009

Nerd Inside


Am terminat universitatea cu aproximativ 3 luni in urma, si cind am calculat (folosind atit degetele de la miini cit si pe alea de la picioare), am constatat cu stupoare ca am ros pantalonii 16 ani din viatza doar invatind, oficial.
Si mia venit ideea de a ma autotesta pentru a-mi da seama ce am invatat cel mai bine in toti acesti ani.
Recunosc sus si raspicat ca cel mai bine am invatat... sa invat.
Sunt un as in ale invatatului. Pot sa invat cite putin si intr-un timp mai indelungat, pot sa invat mult si foarte repede(chiar intr-o nopate, daca trebuie), pot sa nu invat si oricum ma trezesc ca stiu totul, pot sa invat prin intermediul unor hirtiute mici si dreptunghiulare pline cu cuvinte cheie, pot sa invat neintelegind ceea ce invat, si doar repetind masinal(trebuia uneori si asta la inceputurile studierii limbii turce), pot sa invat desenind scheme si algoritmi, pot sa invat furind cu okiul de la vecin, nemaipomenind de metodele de invatare de ultima ora.
Acum nu mai invat, oficial, si tocilarul interior a intrat in depresie.

joi, 6 august 2009

prezumtia intelepciunii


NU VREAU SA CRITIC NIMIC, SI NICI IDEILE SA MI LE EXPUN...VA INSTIG LA GINDIRE.

„Fericit este omul ce grăieşte înţelepciune şi omul care caută priceperea. Ea este mai de preţ decât mărgăritarul şi toate comorile tale nu se pot asemăna cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă, în stânga ei - bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi”...Solomon(paremi-se)

Precum in procesele de judecata totul porneste de la „tabula rasa”, si de la faptul ca cel acuzat este nevinovat(prezumtia nevinovatiei), astfel si eu vreau sa initiez acest blog, pornind de la prezumtia intelepciunii si de la faptul ca homo sapiens sapiens, e mult mai mult decit doar omul inzestrat cu judecata, ci are ceva superior in el- intelepciunea.

Foarte puţini sunt cei conştienţi că în fiecare zi trebuie să adauge vieţii lor câte ceva nou, ceva mai puternic, mai luminos; ei nici măcar nu îşi dau seama la ce pericole se expun trăind o viaţă domoală în care se complac, la sumedenia de boli fizice şi psihice care îi pândeşte şi care nu aşteaptă decât momentul potrivit pentru a intra în ei, pentru a-i muşca, pentru a-i roade. Inteligenţa cosmică nu l-a construit pe om într-un chip atât de minunat pentru ca el să se lase să adoarmă, să se cloroformizeze; ea l-a creat pentru ca el să poată înainta neîncetat pe calea evoluţiei.

Dar ce se intimpla de obicei? Omul se pierde in cercul vicios al rutinei...uitind ca fiecare zi e o noua oportunitate de a se autodepasi...

Nu-mi plac multe polemici... ce ai facut TU azi pentru a-ti creste intelepciunea???